Iată un „cimitir”. E orăşelul meu de baştină, Glodeni. Nistrul şi Prutul au vărsat multă apă la vale de când eu n-am mai călcat pe acolo. Recent, după şapte ani, am revenit întâmplător la baştină. Ceea ce m-a surprins a fost pustietatea străzilor în amiaza mare. Era frig şi oamenii s-au pitit în case, lângă sobe? Sau, ca şi mine, mulţi au părăsit orăşelul, motivaţi fiind de sărăcia cumplită?…, se întreabă bloggerul Afighel, citat de HotNews.md.
Mi-e clar însă un lucru: poza pe care o public aici redă perfect starea de acum a orăşelului meu, odinioară plin de viaţă. Nu pot reveni la baştină. Din păcate, ca mine sunt foarte-foarte mulţi…

Posted by Orbecăind pe страда Субурбанэ | simplu on aprilie 5, 2011 at 10:41
[...] ♦ Casa părintească nu se vinde! ♦ “Срочно продаётся!” ♦ Orăşelul-cimitir din Republica Moldova ♦ Bate vântul pri fermele moldoveneşti ♦ Casele din capitală încep să se prăbuşească [...]